Se pierde soarele prin norii vineții,
Ograda încărcându-se
de lipsă,
Reamintind
pe-o clipă-apocalipsa,
Căzând cu
ploi peste înfrânte drumeții.
Stropi mari
cad din tavan pe foaia albă
Și
mână expansiv cerneala neagră,
Fragmentul
capătând alură vagă.
Era
poem...sau poate că o jalbă...?
O
ușă grea, din lemn, cu forță s-a deschis,
Mânată de a vântului furie,
Lăsând să intre-un soi de nebunie
De fulgere și tunete de nedescris.
Mânată de a vântului furie,
Lăsând să intre-un soi de nebunie
De fulgere și tunete de nedescris.
El se
apropie nepăsător de ea,
Fiind
oricând dispus la răzleție,
Simțindu-se
mult prea comod în volnicie,
Și își
aruncă pălăria pe saltea.
Un aer
copleșit de cioburi sufletești
Descoperă tăcerea și
suspansul...
Iar
orologiu’-și continuă balansul,
Pășind
deasupra neputinței pământești.
O
ceașcă cu cafea scăpată pe covor
Pătează cu
emoții ambianța,
Învolburată de
nesiguranța
Hazardelor
ce-apar drept piese de decor.
Într-o
oglindă se reflectă zvăpăiat
O limbă de
lumină zbuciumată,
Cu riscul
de-a purcede acuzată
În a
stâlci-ntunericul contrariat.
Ea îl
privește dureros și a-ndrăznit
Să vină cu
reproșuri și suspine,
Dorind, în
schimbul dăruirii ei depline,
Ceva mai
mult decât era obișnuit.
Dar cad
speranțele, răspuse, la podea,
Cad ostenite
de dezamăgire,
Ca niște
păsări duse la pieire
De mult prea
poluate stări și vreme rea.
Odaia s-a
aprins de-al patimii pojar!
Al ceainicului șuierat străbate
Al ceainicului șuierat străbate
Prin
atmosfera plină de sălbatec
Și de
trăiri neprăsnicite de amar.
Atât de
grabnic se transformă în nimic
O umbră ce-și iuțește volnic pasul,
Spre-a duce la necunoscut impasul,
Pierind ca un fantom în universul mic!
O umbră ce-și iuțește volnic pasul,
Spre-a duce la necunoscut impasul,
Pierind ca un fantom în universul mic!
O
lacrimă se scurge pe obrazul pal,
Repercutând
un microcosm sihastru,
Paralizat de
pierderi și dezastru
Și cade
moale pe cămașa de opal.
Pierdute mii
de bagatele și comori
Pătează sufletele
cu regete,
Pasate pe-al
destinului perete,
Lăsând în el doar găuri și furori!
Lăsând în el doar găuri și furori!
