Printre Ruine

Pier anotimpurile și se prăpădesc,

Mânate de trăiri înăbușite,

De o acută lipsă ispitite;

Într-un neant profuz se rătăcesc.

Memorii răvășite-n minte-apar,

Urmând a suporta o confruntare

Definitivă și hotărâtoare,

Să le gonesc pe veci în vreun sertar.

Șterg verile pierdute ca pe-un inventar,

 Cedând un colț  de suflet, care moare,

Marcând o certă răzbunare

Pentru răbdarea fără de hotar.

Las iernile să se petreacă printre stări

De goliciune și de inculpare,

Zidind o nouă abordare

Din lipsuri, judecăți și din dureri.

Las toamnele trecute să se-nece

În rituri disculpate de blesteme

Asupra inimii sleite care geme

Și las trecutul, las să treacă rece…

Las primăverile cu soare și parfum

Să bântuie arar printre momente,

Căci nu vor fi nicicând prezente.

E tot ce aș putea să-mi mai asum!

Las totu-n seama timpului, să spună el!

El de durere și trădare știe!

Să pedepsească deci și să re-nvie,
Să repornim la drum încetinel…

Imagine de pe: http://fictionbd.com/wp-content/uploads/2015/11/Not-A-Happy-Ending.jpeg

Cei Cu Hoțul de la Meka

Cu hoțul de la Meka 

Stârnit-au balamucul!

 Sfâșie și mursecă

Puzderia năucă.

S-au ofticat de-ndată

La gluma îndrăzneață

De Charlie publicată

Și dată net pe față.

Au condamnat umorul
Și-au hotărât s-o facă

Pe Jack spintecătorul,

Ca Charlie mâlc să tacă.

Nu-i glumă, dar  nici farsă,

Că sunteți retardați,

Ce cred că a lor terră

E-n miez de constelații.

Nu e tupeu nici vină,

Mite discriminare,

Căci v-ați creat divinul

Din plăsmuiri bizare.

Nu e păcat blamatul,

Să vă numesc molime

Și să condamn păcatul

Religioasei crime!

Căci Dumnezeu e totul-

Un univers cuminte,

Cât nu cuprinde ochiul 

Nici nu cuprinde mintea!

Căci Dumnezeu e-o stare,

Un țel în devenire,

Ce vouă mi se pare

Cu greu vi se revine.

Februarie 2015

Imagine de pe : http://www.islam-watch.org/