Divergent

Aveți un foc?

Să ardem azi câmpiile,

Pe care vor arde mâine viile,

Feciorii nevinovați și fiile,

Să nimicim definitiv al războiului loc!

Aveți un foc?

Să uscăm lacrimile vărsate

De cei ce-au rămas fără soră sau frate,

De mame schingiuite de-a copiilor moarte,

Ordonată de-a afaceriștilor joc!  

Dați-mi magia,

Să facem praf grămada de pietre

De pus la capul odraslelor devenite inerte,

 Pierdute-n neștire de dragul jertfei,

În numele ticăloșilor ce-și apără avuția!

Dați-mi magia,

Să nu mai fie nevoie de blesteme, 

De cei ce ne prostesc cu șmechere scheme, 

Purtând coroane și grandioase embleme,

De fiarele umane ce stârnesc urgia!

Dați-mi văzduhul,

Să-l curăț de mocirlă și fumuri,

Să-și facă păsările drumuri

După bunul lor plac, ne-ncurcate de tunuri,

De mașini murdare, ce le curmă duhul!

Dați-mi cuvântul!

Să-mi poată curge nestingherit gândul,  

Să nu fie nevoie să-mi aștept rândul

Și nu îmi puneți călușul, să-mi astupați cântul,

Când îmi controlați sub picioare pământul!
imagine de pe: https://www.pinterest.com/pin/248049891948220946/

Bântuială fără margini

Ce-i de făcut acum 

Dac-am pierdut la mii de tentative?

Ce-am face noi, oricum,

Când toate legile se dovedesc a fi neefective?

Ce să mai credem dar,

Când tot în ce-am crezut se anulează?

În ce să credem clar,

Când gândurile ce sunt incomode ferm se contestează?

Ce-avem a da din noi,

Contaminați de gelozie și de ură,

De sine tot mai goi,

Dar gurile- ticsite cu bârfeli și cu iscoditură?

Ce să simțim acum,

Când sufletele nu mai sunt la modă?

Cam ce-ai simți acum?

Dac-ai alfa că-ai devenit cuiva interimar-comodă? 

Să ne refacem cum,

De-a ne scăpa de toxica găoace?

Să ne întoarcem cum

De-a îndărătelea egoului bolnav ce se complace?