Trăieşte,,Acum și aici”-
spunea încrezut un știutor...
Eu l-aș întreba gânditor:
,,Ce ai putea să zici,
când se întâmplă să pici,
durerea te curmă din interior
ori muşcă din tine ca un carnivor
acum și aici,
producând un cerc vicios
de boli și de frici?”
Și pot să afirm,
că nu oricând te poți repara,
pe ici și colo cârpind,
ca să devii mai puternic, cumva,
când viața te face infirm.
Mai stai, chibzuind,
Și reformulează,
Atâta timp,
Cât viața pedepsește pe cei ce visează...
Căci un minut de durere,
oricât nu te-ai fi ostenit,
Cântărește mai mult decât
un minut de plăcere
și uneori durează o vreme,
alteori necontenit -
ca un ecou malefic pus pe ,,repeat”.
Și, de te-ndoiești,
e mai bine să chibzuiești-
ai schimba un minut
de durere,
ce doare extrem de mult,
pe unul de
extremă plăcere?
Hm? Așa-i că-i de temut?
Și, când planifici să-mi zici,
că orice necaz,
ori nedreptate,
s-ar face spre bine cumva...
Mai repet-o odată, frate!
Deși, eu nu m-aș încumeta!
Mai repet-o acum și aici
pentru copiii ce mor de mici-
de cancer, nu de păcate,
pentru săracii,
care trăiesc cu frici -
de boală ori ger,
cătând cu ochii spre cer
și gurile înfometate,
nu că ar fi calici,
dar pentru că nu au
acces ori întâietate.
Indiferent de câte tratate
n-ai inventa,
oricum te complici
în iluzia ta
frumoasă și tonică,
dar, te rog, să-mi zici,
ai auzit cumva
să fie plăcerea cronică?
Pe când durerea -da!
Căci un minut de durere,
oricât nu te-ai fi ostenit,
cântărește mai mult decât
un minut de plăcere,
și uneori durează o vreme,
alteori necontenit -
ca un ecou malefic pus pe ,,repeat”.
