Când îngerii plâng peste noi,
Înseamnă c-admitem să tacă,
Întins la picioare să zacă,
Sărman idealul din noi.
Când îngerii plâng peste noi,
E semn de-o invazie-n masă
De forme frivole și false,
Ce curg peste vreme șiroi.
Când îngerii plâng peste noi,
Al negurii demon nu tace,
El mintea mi-o sfarmă c-o lance...
Mă simt numai praf și noroi.
Când îngerii plâng peste noi,
Înseamnă că timpul ne joacă
Pe degetu-i negru și cearcă
Să facă mașină din noi.
Îmi simt orizontul pe dos,
Atunci când îmi plânge un înger
Și vlaga din mine o strânge,
Eu-lacrimi vărsate pe jos.
Un înger, el plânge amar,
Când vede pe noi atârnate,
Candide valori sfârtecate,
De al nepăsărilor jar.
Eu știu ce se-ntâmlpă cu noi,
Când cu-aripi de moartă fecioară,
Întins grosolan pe o sfoară,
Zvâcnește frumosul din noi.
Și zace, fiind aruncat
Pe-o jilavă scârtă de paie
Răpus de gândirea de laie
Al minții atu înghețat.
Eu știu de ce timpul de noi
Se-agață și accelerează-
Demenți de-al lui foc 'naintează
Ostași în al vieții război.
Eu tac și privesc...mai privesc,
Cu îngerul meu împreună,
Tornadele care într-una
M-amenință, m-ademenesc.
Iar îngerii plâng și privesc...
Zăresc infuzorii ce-aleargă
S-ajungă la slavă încearcă
Și mite banal se ghiontesc.
Ce joc ordinar și miop-
Te zbați să nu stai mai în urmă,
Dar chiar de-i ajunge în top,
Rămas-ai de fapt tot în turmă.
Ce palide , triste figuri
De îngeri ce plâng și oftează...
În apocaliptice fraze
Prevăd soarta astor făpturi.
2007
