Când îngerii plâng...

Când îngerii plâng peste noi,

Înseamnă c-admitem să tacă,

Întins la picioare să zacă,

Sărman idealul din noi.

Când îngerii plâng peste noi,

E semn de-o invazie-n masă

De forme frivole și false,

Ce curg peste vreme șiroi.

Când îngerii plâng peste noi,

Al negurii demon nu tace,

El mintea mi-o sfarmă c-o lance...

Mă simt numai praf și noroi.

Când îngerii plâng peste noi,

Înseamnă că timpul ne joacă

Pe degetu-i negru și cearcă

Să facă mașină din noi.

Îmi simt orizontul pe dos,

Atunci când îmi plânge un înger

Și vlaga din mine o strânge,

Eu-lacrimi vărsate pe jos. 

Un înger, el plânge amar,

Când vede pe noi atârnate,

Candide valori sfârtecate,

De al nepăsărilor jar.

Eu știu ce se-ntâmlpă cu noi,

Când cu-aripi de moartă fecioară,

Întins grosolan pe o sfoară,

Zvâcnește frumosul din noi.

Și zace, fiind aruncat

Pe-o jilavă scârtă de paie 

Răpus de gândirea de laie

Al minții atu înghețat.

Eu știu de ce timpul de noi

Se-agață și accelerează-

Demenți de-al lui foc 'naintează

Ostași în al vieții război.

Eu tac și privesc...mai privesc,

Cu îngerul meu împreună,

Tornadele care într-una

M-amenință, m-ademenesc.

Iar îngerii plâng și privesc...

Zăresc infuzorii ce-aleargă

S-ajungă la slavă încearcă

Și mite banal se ghiontesc.

Ce joc ordinar și miop-

Te zbați să nu stai mai în urmă,

Dar chiar de-i ajunge în top,

Rămas-ai de fapt tot în turmă.

Ce palide , triste figuri

De îngeri ce plâng și oftează...

În apocaliptice fraze

 Prevăd soarta astor făpturi.

2007