Pe apă de dor și visare
Plutește ca tine, idee,
Din râvnita-mi chemare.
El nevolnic se-abate
Din nevolnicia de soartă,
Ca tine, idee-să scape,
Ajungând prea departe.
Uneori prea departe,
Grăbită și prea visătoare,
Spre imperiale hotare
Tinde triumfătoare.
Se-ndreaptă spre soare,
Se-ndreaptă-ncrezută spre stele,
Căutând constelații rebele,
Izolate popoare.
Te adun din visare,
Te cos din a minții hârtie,
Corabia mea azurie,
Ești dorita-mi scăpare.
Alergând după tine
În lunga poiană a vieții
Cu zbucium și drumuri răzlețe,
Merg spre clipe senine.
Însă apa te-neacă,
Ea pânzele îți jilăvește,
În valuri te înlănțuiește,
Înspre fundu-i te-apleacă.
Iară eu, suferindă,
Răpusă de chin și furie,
Privesc către cer cu tărie,
Neînvinsă, ne-nfrântă!
În pericol pe apă,
Sterilă pe țărmuri cu soare,
Îi cos aripioare să zboare
Dintr-o lume mioapă.
Primăvara 2005
