Dedicată lui Eminescu

E viu și e nemuritor!

Ivit fiind pe-acest pământ,

‎A strâns și lacrimă,și dor

În al său suflet și cuvânt.

Îngemănat cu veșnic cânt,

Ecoul sufeltului său,

În cartea-i înrădăcinând,

E raza către elizeu.

Un elizeu ce-a fost creat,

Cu glasul cugetului său

Pe care l-a îmbălsămat

Cu fenix,‭ ‬ca să fie-al tău‭!

Fiind blamat și ignorat

Și bântuit de vreme rea,

‎El printre aștri a-nviat,

Și-acolo fi-va pururea.

Oricâte zări se vor isca,

Tendințe noi de pământean,

Un Eminescu vom avea

Și-un spirit eminescian!