Absolut

Un vapor de hârtie

Pe apă  de dor și visare

Plutește ca tine, idee,

Din râvnita-mi chemare.

El nevolnic  se-abate

Din nevolnicia de soartă,

Ca tine, idee-să scape,

Ajungând prea departe.

Uneori prea departe,

Grăbită și prea visătoare,

Spre imperiale hotare

Tinde triumfătoare.

Se-ndreaptă spre soare,

Se-ndreaptă-ncrezută spre stele,

Căutând constelații rebele,

Izolate popoare.

Te adun din visare,

Te cos din a minții hârtie,

Corabia mea azurie,

Ești dorita-mi scăpare.

Alergând după tine 

În lunga poiană a vieții

Cu zbucium și drumuri răzlețe,

Merg spre clipe senine.

Însă apa te-neacă,

Ea pânzele îți jilăvește,

În valuri te înlănțuiește,

Înspre fundu-i te-apleacă.

Iară eu, suferindă,

Răpusă de chin și furie,

Privesc către cer cu tărie,

Neînvinsă, ne-nfrântă!

În pericol pe apă,

Sterilă pe țărmuri cu soare,

Îi cos aripioare să zboare

Dintr-o lume mioapă.

Primăvara 2005