Minciuna și-adevărul
se-mbrâncesc,
Se-nghesuie să-ncapă pe un
loc.
Compromițîndu-se desigur
reciproc,
Pornesc un fel de haos
pământesc.
Ecranele se umplu de culori,
De vorbe ipocrite și de mult
elan
Scremut cu sârguință după
paravan,
Smălțate peste cupa cu
orori.
Că e incertitudine și vag,
Ori de ai fost pictat cumva cu
susu- n jos,
Ori de ți s-a înfăptuit
ceva pe dos,
Veghează în al minții prag!
Veghează cum himerele apar,
Când ești servit cu zâmbet,
pompă și minuni,
Având, de fapt, să te
pocească cu minciuni,
Căci de-ațipești nu te
ajută nici un far!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu