Un soare cald, un cer senin, asfalt…
Mulțimi de oameni se perindă,
Într-un prezent acut developați,
Pe rute ciclice colindă.
Suflare fină, flori, cuvinte
Umile se preling șoptite,
Din gurile zâmbinde și perfide,
Cu ipocrizie dureroasă dăruite.
Amurg, apus de soare, dor sfâșietor,
Trecut cu reticență în tăcere
În zodia amorului copleșitor,
Nevinovat și fără mângâiere.
Fotografii in minte, stări si umbre
Din pustietate curg emancipat,
Lăsând in urma lor doar urme,
Pe culoarul sufletului răsturnat.
Păsări cuminți, zbor lin, cădere dură,
O mamă-ndurerată fiul și-l deplânge…
De pe de nedescrisa sa alură
O lacrimă cât universul se prelinge.
Clopote bat, adie vântul, stradă plină...
Înaintează cu speranța către-apus
Neobservată, molcom, o bătrână,
Neânțeleasă-n ce-ar avea de spus…
Biserici, temple și palate întronate
În bogății și faimă se mânjesc,
Omoară universul ne-ndurate,
Sfidând hapsân tot rostul omenesc.
Scripturi, poeme, dogme, postulate,
De minți crezute de neânfruntat,
Stau neclinite, ferm și îndesate,
Elaborând egouri lesne de anticipat!
Imagine de pe: http://thinkdesignblog.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu