Noapte de Crăciun

Copacii îmbrăcaţi în dalb

Se văd în umbră licărind,

Și case fumegă-n înalt

Până în zarea de argint.

Temutul ger încrâncenat

Se zbate-n geamuri chiuind,

Iar pe câmpia de cleștar

Se-aude-o sanie venind.

E-o săniuță de argint

Cu cerbi regali şi sprintenei,

Ne-nfricoşţi de ger şi vânt,

Cu un concert de clopoţei!

Ea se apropie sunând,

Cu veselie şi avânt, 

În drumul lung cu ea ducând

Un moş cât vremea de brătrân.

Căruntul moş e rumeor,

Cu-o barbă până în pământ,
Are o voce de tenor

Şi un împărătesc veşmânt.

Pe-acoperiș aterizând, 

El se strecoară prin hogeag,

Lasând cadouri, însemnând:

,,Pentru copii cuminți, cu drag!!!”.

Plecând, în urma sa rămân 

Tot liniştea şi noaptea doar.

Tăcute case cuibărind,

Aşteaptă zorii când răsar...

Ianuarie 2000

Altfel

Pe-acest tărâm steril și mic

Cu ieftine principii

Trăiesc făr-a putea-ndrăzni

Pe el să mă închipui.

‎Mă zbat cu sufletul lihnit,

Luptând să scap în pripă

De-acest scenariu, parvenit

Cu pompă și risipă.

Când mă gândesc la aste lumi

Și la prăpastii aste,

În care muzele căzu-mi,

Gândirile albastre...

Când sufletu-mi incinerez

Cu-a hăului jăratec,

Când n-am putere să salvez

Idealu-mi hieratic...

Când mă afund apoi tresar

Dintr-un stupid crepuscul,

Unde ideile dispar,

Iar gândul e minuscul...

Mă-ngemănez cu-n chin funest

Și-mi strigă disperarea.

Eu nu mai știu ce să detest -

Ființa-mi ori chemarea?

Pe ambele le detestam,

Căci sunt de-aceeași mumă,

Dar idealul ce-l purtam...

El, nu era de humă!!!

Când sufletul meu e secat

Și-i însetat de vlagă,

Când sîngerează ferecat

Al meu ochi și-a mea plagă...

Când nu mai pot trăi pierzând

Al sufletului file,

Baloane de săpun când sunt

Telurice modele...

Când mă întorc spre-al meu tărâm

Spre universu-albastru

Și-ndrept privirea mea, cătând,

Al muzei ochi sihastru...

Eu nu doresc de a mai ști

Ce zace dupa mine-

Un soare luce-n plină zi,

Dar neștind pe cine!

Simt silă, frică și amar.

Să-mi plâng acum de milă?

Nu, este timpul să răsar!

Nu să devin umilă!

Mă reântorc spre tine fiu,

Al alinării mele,

Altcineva doresc să fiu,

Decât sunt ei și ele!

3 aprilie 2004
Imagine de pe: https://s-media-cache-ak0.pinimg.com

Memento

Voi cizelaţi maeştri de cuvinte,

Ca : Eminescu , Hugo sau Shekespeare,

Veţi dăinui-n scriptura artei sfinte,

Pe paginile trase-n zarafir!

De minți lucide și de măreție,

În mreaja-apoteozei cetluiţi,

Voi, xilografi în carte şi hârtie,

Cu nimbul artei sunteți hărăziți !

Pe treptele nefaste ale vieţii

Bengale de cuvinte-aţi înşirat,

Ce- n suflet ne-au pătruns doar cu intenții,

De adevăruri, cu adevărat!

În inimi vom păstra o veșnicie, 

 Al vostru gând ce curge complezent,

Sădind în noi iubirea și  mania

Pentru frumosul pururi existent!

29.10.2002

Basmul iernii

Din împărăţia iernii

Se deşteaptă o crăiasă,

Îmbrăcând întreg pământul

În veşminte de mireasă.

Din cununa ei desprinde,

Argintând copaci şi case,

Dalbe flori, ușor plutinde,

Cu petalele spumoase.

Ele cad, pălind văzduhul,

Dănțuind în armonie

Și coboară lin pe suflet-

Ca o albă simfonie!

Un voal se țese, iată,

Cu a iernii duioșie,

Pentru fața-nfrigurată

A pământului și gliei!

Casele înzăpezite,

Fumegând se văd în zare...

Sub căciulile albite

Par ca perle-n depărtare!

Stau copacii lângă case

Ca străjeri de regi, încalte,

Îmbrăcaţi în straie groase,

Cu sclipiri de breliante.

Lacurile îngheţate

Par oglinzi înțepenite!

Văile - imense clade

De comori nepreţuite!

În picturi cu flori de gheță

Geru-și ia întâietate,

Provocând de dimineață

Iz de expresivitate! 

Iarna cerne flori și zâmbet

Peste case fumegânde,

Și acoperă cu pace

Crângurile hibernânde.

Sună clopoței la geamuri,

Anunțând serbarea iernii!

Necătând la crude geruri,

Veselia se așterne!

Dealurile gem sub zale,

Aşteptându-şi deşteptarea

Şi, în amorţirea iernii,

Basmul îşi urmează calea... 

Ianuarie 2000 
Imamgine de pe: http://az616578.vo.msecnd.net/