Al resemnării epitaf...

Îți strânge, fata mea, aripile, 

Căci aerul din piept ți-a fost evacuat,

Iar zborul tău aici s-a terminat,

Pe locul unde-au fost înmormântate clipele 

De dăruire și amor descătușat!

Adună-n poala-ți amintirile,

Le-ndeasă bine ca pe-un inventar

Și lasă-le pe-al dragostei altar,

Abandonând neștirii toate amăgirile

Ca pe-un șirag de chițibușuri de cleștar.

Inspir-al resemnării epitaf!

Cu tălpile-ți călite, pe poteci

Înșiruite înaintea-ți reci,

Pășește cumpătat, ferind de pompă și taraf,

Căci craii deseori se reprezintă regi!

Inspiră liniște, inspiră cer,

Inspiră soarele și verdele de mai,

Inspiră viața, scumpă, ce mai stai?

Căci este singurul și e legalul tău reper

În care ai putea încredere să ai!