Ai vrea să discutăm pe îndelete
Despre ceva ce e de-a dreptul important-
De cum femeile pot fi cochete,
De cum bărbatul e în stare-a fi galant?
De cum cochetăria se transformă
În monștrii cei de azi și cei de ieri,
De cum galanteria prinde formă
De replici brute, rânjete și de poveri?
Te-ai prins, că astea sunt de fapt nimicuri,
Ce se multiplică și-apoi se rătăcesc,
Asemeni unor pasagere ticuri,
Pe seama dominantelor ce se stârnesc?!
Să discutăm despre coroane aurite
De glorii și olimpice virtuți,
Ar fi niște discuții ipocrite,
Jignind copii cu talpa sângerândă și desculți!
Să spui o vorbă rea ori o insultă
Ar fi suficient de-mplinitor,
Atunci când știi că nimeni nu te-ascultă,
Dar vrei neapărat să fii dominator?!
Domniile-s extreme înrobinde,
Ce calcă în picioare volnicii,
Călare peste gurile flămânde,
Forțate-n a se complăcea-n zădărnicii.
Să stăm de vorbă despre mărunțișuri
De cum nu-mi vine pălăria, că-s urâtă...
De pudice trăsnăi prin ascunzișuri...
Ar fi probabil o idee reușită!
Ar fi frumos să discutăm despre ambiții,
Pe când se sting de cancer muribunzii,
Fără să stabilim hotare și condiții
Turnate cu duiumul prin perfuzii.
Ar fi mai mult de o discuție normală,
Să împărțim, poate-n tăcere, empatie
Unui sărac lipit de-o bancă goală,
Unui copil a cărui mamă nu e vie.
Să discutăm esențialul, dară,
De cum să nimicim indiferența
Și, pân' sfârșești maniacal țigara,
Să fim capabili să ne umplem cu prezența!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu