Durerea de printre măști

,,Acum și aici”-

spunea cineva.

Însă te-aș întreba,

cum ai suporta,

când se întâmplă să pici,

iar durerea ta ar dura
aici, acum și pururea?
Și pot să afirm,
că nu oricând te poți repara,
pe ici și colo cârpind,
ca să devii mai puternic, cumva,
când viața te face infirm.

Căci un minut de durere,
oricât nu te-ai fi ostenit,

face mai mult decât 

un minut de plăcere
și uneori durează o vreme,

alteori necontenit -

ca un ecou pus pe ,,repeat”.

Și, de te-ndoiești,

poți să chibzuiești-

ai schimba un minut 
de durere,

ce doare extrem de mult,

pe unul de 
extremă plăcere?

Așa-i că-i de temut?

Și, când planifici să-mi zici, 

că orice necaz,
ori nedreptate, 

s-ar face spre bine cumva...

Mai repet-o odată, frate!
Deși, eu nu m-aș încumeta!

Mai repet-o acum și aici
pentru copiii ce mor de mici-

de cancer, nu de păcate,

pentru săracii,
care trăiesc cu frici -

de boală ori ger,

cătând cu ochii spre cer
și gurile înfometate,
nu că ar fi calici,
dar pentru că nu au
acces ori întâietate.

Indiferent de câte tratate

n-ai inventa,

oricum te complici

în iluzia ta
frumoasă și tonică,

dar, te rog, să-mi zici,

ai auzit cumva

să fie plăcerea cronică?

Pe când durerea- DA!

(Fotografie de Rocío Montoya)