Apoi va zăcea o vreme,
în așteptarea inutilă
a remedierii ignoranței proaste,
după care va muri,
pentru păcatele noastre!
Cui îi va mai păsa?
Cui îi va mai păsa?
Va muri pe neprins de veste
în mijlocul fuduliei și aroganței,
pe marginea frumuseții corporale de inflație,
sculptate prin clinici de estetică,
ce aruncă în pliscurile căscate
argumentele mult așteptate,
de dragul compensației.
Cum se poate?
Profitând de dorințele egocentrate
de a obține
cât mai lesne satisfacție,
cu preț de falsă identitate,
cu preț de falsă identitate,
într-o lume, în care
adevărul și intențiile sincere
devin o raritate,
ce produce constipație
minților deja confiscate,
dornice în a-și suplini clipele,
nevrednic asistate
de ei înșiși,
de ei înșiși,
cu vrednicie artificială.
Căci frumosul nu ne poate salva,
el - nici pe sine de noi,
la fel cum noi de noi înșine,
unii mascând neputința,
unii mascând neputința,
prin a se acoperi
tot mai mult pe dinafară,
adăugând tot mai puțin la conștiință.
Alții rămân goi în afară
și suferă înăuntru de friguri,
și suferă înăuntru de friguri,
căci cată cu ochii
și cu auzul dibaci
și cu auzul dibaci
și expiră prea multe gânduri,
prin cuvintele care
nu le sunt tuturora pe plac
și, ca să le mai taie din rânduri,
nu le sunt tuturora pe plac
și, ca să le mai taie din rânduri,
li se pune la gură capac,
iar pe ochi muștar-
cum ai îmbrăca pe piciorul murdar
un papuc curat
și l-ai purta prin mizerie,
până e terminat,
până e terminat,
ca să devină
cât mai nevrednic!
Numai bun de schimbat!
Cui îi pasă?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu