Ce-i dragostea ? Te-ai întrebat vre-odată?
E lucru demn de-a fi-nțeles de tine?
Încerci să cauți în ființa-ți toată
Răspuns l-această grea nedumerire.
Privirea-ți dulce de odinioară,
Mă tot cuprinde-n mii de ne-nțelesuri
Și ca o avalanșă se strecoară
În suflet cu-a amorului nonsensuri.
Realizez că tot ce mai rămâne
E-o jalnică piesetă juvenilă
Ce ,demascând al tău egou, îmi spune
De-un fals amor și-un suflet de argilă.
Mi-e prinsă inima-n zădărnicie,
Căci știu că nu există nici o șansă,
Când dragostea cu a ei veșnicie
S-au transformat într-o acerbă farsă.
Poate-am crezut prea mult în fericire,
De am rămas lipsită de iubire
Și soarta cu a ei menire-
Mă lasă austera-n asuprire.
Da, Exista cândva amorul nostru
Care-mi părea un absolut posibil
Și exista un cer senin albastru,
Ce ne primea în zborul verosimil.
Azi amurgită e iubirea noastră
Într-un crepuscul trist și anodin,
Azi dragostea angelică albastră
Se-neacă în cascade de venin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu