A existat o prea-frumoasă fată,
Și-a ei iubire tristă, dar curată,
Care nespuse patimi i-a urzit
Și sufletul cu nenoroc i l-a umbrit.
Iubirea-i sacră, dar neâmplinită
A-nveșnicit în inima-i rănită
Și a cioplit cu lacrima și dorul
Vioara, să îi cânte-amorul.
Și peste strune inima-i plângea,
Acordul suferinței menținea,
Ea rămânând pe veci un bibelou,
Al dragostei nețărmurit ecou !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu