Tu, Zeu al inimii înamorate,
Vei dăinui în viaţa mea mereu,
Plutind
pe șoapte dulci și-naripate,
În
universul sufletului meu!
Am
să-ți găsesc imaginea în roua
Ce
scaldă fața florilor de zori
Și
până vine-o dimineață nouă,
Te
voi sorbi cu pătimași fiori.
Ne-om
legăna în vânt primăvăratec,
În
visul nostru roz şi îngeresc
Şi
sufletu-mi pe strunele-i, extatic,
Îţi
va cânta un dulce ,,Te iubesc”!
Am
să te ţes din pulbere și raze
Să
fii lumină pură, un alint,
Iar
eu să te răsfăț cu tandre fraze,
Până
ne contopim într-un avânt!
Să
tot zburdăm pe bolta înstelată
Și
harpa să ne cânte despre-amor!
Să-mi
dai o stea, eu- luna toată, toată!
Și
universul să ne fie dormitor!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu