Orașul meu noaptea...(reformat)

Nostalgic contemplez din depărtare
Din vârful piscului ce cade brusc la vale
Orașul meu tihnit ce sub aripa nopţii

Adoarme liniștit în privegherea bolţii.

Tăcerea e adâncă...cerul se-mpresoară

Cu-a cosmosului pulbere stelară,

Iar apa Nistrului bătrân se luminează

De frumusețea lunii, ce-l veghează.

E timpul felinarelor ce debutează,

Ca niște lucioli giganți, scăldând în raze

Văzduhu-nvolburat de pace și tăcere

Și a drumeților nocturni afiliere.

Înalţii plopi conduşi de-a vântului suflare-

Fantome ce se leagănă cu ne-ncetare,

Șoptesc din frunze enigmatic și vibrează,

Despre a nopții măreție concertează!

Pe ici, pe colo, casele ce mai inspiră-a viaţă,

Se sting disociind în pâlcuri de negreaţă.

Și seculara fortăreață stă de strajă,

Cu farmec înzestrând a nopții vrajă.

În umbra nopţii totul pare nevăzut.

Întreg oraşul meu a adormit tăcut...

6 august 2011