Ce splendoare-i astă lume
Când privești cu ochiul clar
Al splendorilor pojar
Ori când deslușești ce-ți spune!
Lucrurile ce le spune
Sunt aceleași pentru toți!
Te ajută, dacă poți
Justul preț al presupune.
Bate vântuleț văratec...
E atât de răbdător!
Bate calm, cutezător
Și atât de nebunatec!
Liniștea din poieniță
Nu o fură nimenea!
Fluturași de catifea
Florilor le dau guriță.
Flori frumoase, sclipitoare...
Cu obrajii către cer
Din privirea noastră cer,
Nu doar razele din soare!
Curcubee de miresme,
Scaldă respirația!
Sfânta-i revelația
În telurice lirisme!
Undeva, chiar nu departe,
Clipocește-un râuleț,
Simt al lui șuvoi semeț,
Valuri mici de pietre sparte.
Adunate laolaltă
Se compune-un elizeu!
Săruta-l-aș dulce eu,
Să îl văd și-n vis odata!
August
2004
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu