Caleidoscopul sufletului

Atâtea flori aș strânge în cunună,

Să plăsmuiesc din ele-un curcubeu,

Purtându-l pretutindeni și într-una

În universul sufletului meu!

Atâtea sfinte nopți și-atâta soare
Culeg din zi în zi cu mult alean,
Trăindu-le cu patos și ardoare,
Să le redau în versu-mi pământean!

Atâtea visuri și atâtea doruri,

Le strâng în al meu cuget, rând pe rând,
Purtându-le-n eterice decoruri,
Scăldate-n roua simțului plăpând!

Atâtea chipuri sunt și-au să mai fie,

Pe care eu le-aș îndrăgi oricând,

Umplând a sulfetului sacră galaxie,

Cu dor de viață înrădăcinând!

Atâtea patimi și speranța lungă,

Extatic vor pluti peste alei

Și tot spre suflet ele au s-ajungă,

Spre oamenii atât de mititei!

8.04.2003
Imagine de pe: http://roseric.r.o.pic.centerblog.net/