Prolog : Există
două căi: să te descoperi însuți sau să te lași acoperit de/contopit cu alții...
Să te
lași orbit de soartă
E însemnul
de-a ceda,
Nu mă
lepăda, amore,
Lasă-mă
să pot via!
Nu doresc
să mă apropii
De
modelele de azi,
Lasă-mă
nemărginirea
S-o ating
și-apoi să arz!
E banal ca
să rămână
Din ce-oi
pierde eu acum,
Doar neant
și-o cupă plină
De-al
deșertăciunii scrum!
Dă-mi
putere, cer albastru!
Să mai
cânt și eu ceva-
Despre
soarele sihatru,
Despre
lume, despre stea !
Nu-mi lăsa
dezamăgirea,
Ticăind
ca ceasu-avar,
Dă-mi
speranță, chibzuire
Și apoi
pot să dispar!
Vreau să
mă găsesc pe mine!
Tu, amore,
spune-mi cum?
Vreau de
cele seci, umile,
Izbăvită
să m-adun!
Și,
astfel, mă rog la tine,
Conștiință,
să revii!
În
superior registru,
Cu ființa
mea, rămâi!
Nu fugi de
mine, scumpă!
Tu ești
tot ce mi-a rămas.
Existența
fără tine
E umilă,
fără glas...
Eu cu
tine, tu cu mine...
Noi-un tot
și steaua mea!...
Să te
lași condus de soartă
E păcatul
de-a ceda!
9.12.2004
Imagine de pe: http://images.1wallpaper.net/20150601/girl-hair-sword-petals-red-3840x2400.jpg
Imagine de pe: http://images.1wallpaper.net/20150601/girl-hair-sword-petals-red-3840x2400.jpg
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu