Copilul sihastru

Vagabond, în stil sihastru,

Și ne-mpărtășit de lume,

Stă copilul fără nume

Și încearc-a prinde-un astru.

El de colțu-i se agață

Și îl trage mai aproape,

Înțelesul să-i dezgroape

Și să prind-a lui povață.

Nerecunoscut și-ncalte,

Prigonit de pe tărâmu-i,

Căci încearcă-n albul zilei

De-a găsi întunecimea...

Pân' la os ros de-aberații,

Dar și de-ale vieții costuri,

Căci, ei-,,marii”, ,,învățații”,

Născocesc ale ei rosturi!

S-au îngrămădit în laie

Și încearcă a-l huli,

Răi de gură și netrebnici,

,,Jonglosofi” în plină zi!

Îi privește cu mirare...

Cu ochi calmi , neprihănit,

Căci el tot ce-a auzit

Bagă-n negre buzunare.

Din îngrămădiri cețoase

Se aude clar zvâcnind

O ederă veninoasă

Și al pizmei ochi pleznind...

Aprilie 2005
Imagine de pe: http://cdn9.staztic.com/app/a/2519/2519034/alone-hd-photos-2-3-s-307x512.jpg