Ce zi incarnată cu vânt!
Cad stropii rebeli în puhoaie,
Cu sufletu-mi îngemănând,
Virtutea avid mi-o înmoaie.
Ce bestial cade ploaia,
De-mi scoate pe gând disperarea!
Ce negură-mi sapă odaia,
De negru-mi întunecă zarea?!
Simt cum tacit mă răpune
Un aer bolnav ca turbarea.
Ființa-mi rebel se opune,
Dar putredă mi-e-ngândurarea!
De apocaliptic șuvoi,
Ai mei nervi nevolnic se-ndoaie.
Ce triste și jalnice ploi!
Și ce bestial sună ploaia!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu