marți, 13 decembrie 2011

Morminte


Oamenii zidesc morminte
De idei și de cuvinte.
Unele - neândrăznite,
Altele - nebănuite.

Din idei nebănuite
Ori discrete, nerostite,
Se înalță nesmerite
Gloriile ne-mplinite.

Oameni mari cu gânduri mute,
Neștiute, ne-ncrezute,
Merg pe drumurile multe,
Înspre stările tăcute...

Gânduri noi înlănțuite,
Frazele neglăsuite,
Faptele neîmplinite
Curg în veșnice morminte...
26.10.2011
Imagine de pe: http://artilin.deviantart.com/art/deep-thoughts-321908490

miercuri, 14 septembrie 2011

Nu e nici un Paradis




Nu e nici un Paradis,
Nu e nimic în zare,
Doar lungă depărtare
Și un zid de neânvins.

Nu e nici un Paradis.
E doar o inventare
O roză motivare,
Care cade în abis.

Nu e nici un Paradis.
De ai privi mai luce
Vedea-vei cum se duce
A lumii vreme și... s-a stins.

Nu e nici un Paradis.
Doar pământești himere
Cu multe maniere
Pe mica Teră s-au extins.

Nu e nici un Paradis...
Doar universuri multe
Cu înțelesuri mute,
Ce pân-acum ne-au tot surprins.

Nu e nici un Paradis...
Doar pulbere-n lumină
De acțiune plină
Ce s-a atras ori s-a respins.

Nu e nici un Paradis.
E negru și-i neștire
Deasupra omenirii
Și multe stări de nedescris.

Nu e nici un Paradis...
De vrem , avem ideea
Și-a dragostei scânteie,
Să construim al nostru vis...

vineri, 9 septembrie 2011

Tăcere...



Involuntar în mână
Stiloul îl ridic...
Egoul meu îngână
Ceva neclar și mic.

Azi nu îmi simt gândirea, 
Azi totul este vag,
Gândesc și simt neștirea
Pe care o complac!

Azi totul îi tăcere,
În suflet și în gând, 
Iar versul meu se cere
Cu-atâta fler și jind!

Nu simt îngrijorare,
Nici ură și nici dor,
Azi stau în întremare
Și timpul îl măsor...
2009
Imagine de pe: https://lh5.googleusercontent.com

duminică, 7 august 2011

Uite, primăvara!


Uite! Vine primăvara
Ca un dar neprețuit,
Aducând cu ea splendoarea
Pe meleagul mult iubit!

Crește veselia mare,
Podidind peste ținut,
De lumină și de soare
Și de gerul ce-a trecut!

Cântă-n crâng privighetoarea
Triluri multe pitorești!
Se încinge sărbătoarea!
Mai ceva ca în povești!

În poioenele-nverzite,
Cu-n miros îmbătător,
Mii de ochisori albaștri
Te privesc încântător!

O albină gospodină,
Cercetând din pom în pom,
Mierea dulce o adună-
Pentru ea și pentru om!

Primăvara te îmbată
Cu mireasmă și fiori,
Tot cu tril si cu sonate
Date de privighetori!

A sosit frumoasa zână
Cu-n alai fermecător!
Inimile noastre-ngână
Șoapte pline de amor!
Mai 1998
Imagine de pe: http://www.tinselfactory.com/

sâmbătă, 6 august 2011

Orașul meu noaptea...(reformat)


Nostalgic contemplez din depărtare
Din vârful piscului ce cade brusc la vale
Orașul meu tihnit ce sub aripa nopţii
Adoarme liniștit în privegherea bolţii.

Tăcerea e adâncă...cerul se-mpresoară
Cu-a cosmosului pulbere stelară,
Iar apa Nistrului bătrân se luminează
De frumusețea lunii, ce-l veghează.

E timpul felinarelor ce debutează,
Ca niște lucioli giganți, scăldând în raze
Văzduhu-nvolburat de pace și tăcere
Și a drumeților nocturni afiliere.

Înalţii plopi conduşi de-a vântului suflare-
Fantome ce se leagănă cu ne-ncetare,
Șoptesc din frunze enigmatic și vibrează,
Despre a nopții măreție concertează!

Pe ici, pe colo, casele ce mai inspiră-a viaţă,
Se sting disociind în pâlcuri de negreaţă.
Și seculara fortăreață stă de strajă,
Cu farmec înzestrând a nopții vrajă.

În umbra nopţii totul pare nevăzut.
Întreg oraşul meu a adormit tăcut...
6 august 2011 

joi, 4 august 2011

Din Moldova-n Europa...cu căruța hopa-hopa !

   Într-o discuție obișnuită cu o persoană, recent sosită din State, am atins întâmplător problema  atitudinii moldovenilor vizavi de integrarea în Uniunea Europeană. Deocamdată sunt conștienți de necesitatea acestui fapt doar acei care își văd perspectivele în cadrul Uniunii, raptortate la cele pe care le oferă Moldova ca stat din afara teritoriului european. Nu știu dacă cineva ar spune că Moldova are de oferit ceva mai bun. Poate ,,nostalgicii” nu sunt în stare să accepte străinătatea, dar cei cu picioarele pe pământ, în stare să schimbe ceva, pentru ei înșiși măcar, au tendința de a zbura anume încolo- în Europa. Zic că sunt două lumi diferite- lumea noastră și cea europeană, într-un fel perpendiculare, unde una îi dă cu piciorul în fund alteia. Care și ce poziție preia, depinde sub ce unghi de vedere privești lucrurile. Putem spune că...- Europa, pentru că ne-a închis drumul, și are toți așii în mână, iar noi de aici privim înspre dânșii și batem din buze... Dar am putea spune și...Moldova, pentru că e cea care dă cu piciorul în tot ce se poate face ca lumea, dar se face pe dos, ori nu se face. 
   Lumea care a mai tot umblat prin lumea mare, se tot miră cum stă tineretul la noi pe garduri vara și nu găsește nici o ocupție, de râsul găinilor. Că pe unde au fost ei, nici nu se află așa episoade. Toată lumea are ocupație!
   De acord !!!
   Dar haideți să ne gândim ce perspective are tineretul la noi?
   Dacă la americani se mai organizează diferite cursuri gratis, ca expemplu, la noi, dacă mai găsești vreo ocupație, trebuie să plătești, dar costurile raportate la salarii nu permit o astfel de abordare- de a fi ocupat cu ceva. Da, avem pământuri; putem crește cornute mari, mici, ca să zicem că putem avea ocupații. Dar iată că ajungem la o dilemă: paștem oițe, arăm, cultivăm , dar cu cultura cum rămâne?
   Avem: Nivel de trai scăzut + cultură întreținută pe un pumn de paie care putrezește...
   Bunăoară, riscăm să rămânem fără pedagogi cu nivelul actual de susținere a culturii și educației în Republica Moldova. Abiturienții nu mai vor să opteze pentru unele specialități, care țin de educație, chiar de sunt locuri bugetare. 
   Toți vor să trăiască mai bine!
   Statul e dator să întrețină un anumit nivel de dezvoltare a culturii și educației, dar nu să ne întrețină !
   Ce facem noi ca să ne fie mai bine? 
   Moldovenii se duc să scoată ulciorul cu bani, îngropat la adâncime, din Italia, Rusia... Mizerie e multă până îl scot, dar în cele din urmă bani se capătă. Dar când revin în țară, ce fac? Cumpără mașini scumpe, construiesc și fac reparații în stil euro, pentru că așa se face în țările europene...Dar când se termină resursele ce fac ?...
   Fuck ce face țara per total- se uită la lună și la stele, poate or cădea mărgele... :)
   Ceea ce e cu totul diferit de ce ar face europenii.
   Nu sunt bani în țară,deci nu sunt oamenii motivați să gândească și nici condiții nu au să gândească așa cum gândește un european. Nu pentru că nu ar putea altfel, psihologia cu rămășițe din trecutul istoric îi încurcă.
   Cine e vinovat de modul cum este?
   Părintele că a educat copilul într-un anume mod sau copilul însuși? 
   Cam așa ar trebui să sune întrebarea ca să putem răspunde la altă întrebare despre cine e vinovat în situația țării noastre că se află în... spatele unui semn, la intrare- drapelul, iar mai încoace de drapel numai găuri?
   Dacă spui că e vinovat părintele, atunci nu e corect, că pot să găsesc o altă întrebare:
   -Cine e vinovat de faptul că părintele și-a educat astfel copilul?
   Veți spune că părintele părintelui?
   Dar cine va răspunde pentru faptele sale, dacă tot nimeni nu e vinovat în mod direct pentru ceea ce prezintă sau ce face?
   Cum am fost educați sau cine, nu contează! Contează cine suntem și ce facem la moment. Fiecare e responsabil de ceea ce este și ce face!
   Cine e vinovat de stiuația noastră? Tot cei de la putere? Dar cine i-a ales?
   Adevărat, că peștele se strică de la cap!
   Dar nu putem da vina doar pe cei de la putere sau să așteptăm pomenile cuiva.
   Și-apoi afară de garduri mai sunt și alte alternative. E suficient să deschizi larg ochii și să încrețești nițel creierul ca să gândească mai cu randament. 
   Se vede că Moldovenilor le lipsește inițiativa(că au fost deprinși să li se spună ce să facă, ce să zică) și respectiv din deprinderea de a nu se încorda prea mult - și imaginația!
   Din 1991 până acum sunt 20 de ani!
   E timpul lumeeeee...!!! Trezireaaaaa!!!

miercuri, 3 august 2011

Amor


Tu, Zeu al inimii înamorate,
Vei dăinui în viaţa mea mereu,
Plutind pe șoapte dulci și-naripate,
În universul sufletului meu!

Am să-ți găsesc imaginea în roua
Ce scaldă fața florilor de zori
Și până vine-o dimineață nouă,
Te voi sorbi cu pătimași fiori.

Ne-om legăna în vânt primăvăratec,
În visul nostru roz şi îngeresc
Şi sufletu-mi pe strunele-i, extatic,
Îţi va cânta un dulce ,,Te iubesc”!

Am să te ţes din pulbere și raze
Să fii lumină pură, un alint,
Iar eu să te răsfăț cu tandre fraze,
Până ne contopim într-un avânt!

Să tot zburdăm pe bolta înstelată
Și harpa să ne cânte despre-amor!
Să-mi dai o stea, eu- luna toată, toată!
Și universul să ne fie dormitor!
Septembrie 2002
Imagine de pe: http://files.carmen-krautwurst.webnode.com

joi, 30 iunie 2011

Zodia Sorții




În zodia sorții născută,
Cu răni și cu sânge îmi stă.
Iubesc răzbunarea la fel
Precum tot ce-i viu ori există.

Sunt aptă de a replica
Cu răni de pumnal bumerange,
Când ruptă e imina mea
De a nedreptăților lance.

Din cuget în cuget plutesc:
,,Mă supraiubesc ori mă apăr?”
O groază de logici găsesc
Și câte probabil îmi scapă?

Mă arde sălbatec un foc
Al unor idei patogene,
Ce bântuie din loc în loc,
Venite din lumi exogene!

Cobor periodic adânc
Să pot auzi cum încalte,
În grea hipoxie zvâcnind,
Anemica-mi inimă bate.

Mă lupt c-o umilă tendință
De-a-mi pune ființa pe dos.
Căzând în genunchi în căință,
Stârpesc al ei plod rușinos!

Închid încet ochii și plâng,
Cu dese idei în pojaruri...
Să fie vre-un leac pe pământ,
Să stingă din sufletu-mi jarul?

Cu straiele rupte de spini,
Ca un călător fără nume,
La tine încumet să vin,
Cerșind amintiri despre umbra-mi.

Să-mi spui vreau o frază, atât!
Să-mi spui...tot, ce-mi știe egoul...
El știe, dar tace mâhnit
Și-i fuge prin colțuri ecoul...

E-o lege de-a vrea feerii,
Plăcere și doar fericire
Și alta-i refuzul să știi
Din frica de neâmplinire...

Cu zilele-ntoarse pe dos
Privesc cum gândirea-mi infirmă
Cărarea spre soare pe jos,
Pășind peste ghimpii de sârmă.

Cu răni și cu sânge mă zbat,
Mă mișc către clar de lumină,
Cu tine dorind să împart
Minunea ce are să vină...
2008
Imagine de pe: http://ego-alterego.com

duminică, 26 iunie 2011

Versul unei veri



Mă simt ostenită și picur
Pe banca de lângă un lac
Și picură mut stropi de ploaie...
Privesc peste apă și tac.

Descopăr cum apa scânteie-
E recele-al ploii sărut
Și nuferii verzi fără floare
Se-nșiră pe apă tăcut.

E apa timidă, verzuie,
Și tremură, ca un voal;
Insecte roiesc pe deasupra-i
Și-i totul în jur hibernal.

Copacii înalți îmi insuflă
Idei despre tainic, etern,
Iar eu stau gândind tot cu gândul,
La tot ce-i crezut efemer.

Dar iată că ploaia-ntețește
Și cercuri se mișcă pe apă;
A lacului față lucește,
Copacii mai stau încă țeapăn.

Nici boare de vânt și nici zgomot,
Doar păsări arar triluind.
E-o pace și-o liniște sfântă
Și, iată... mă simt adormind.

Dar stropii năstrușnici de ploaie
Nu-ngăduie să mă destind!
Și-atunci mă ridic și-mi cerc păsul,
Un dulce sonet îngânând...
Iunie 2005
Imagine de pe: http://www.whispy.com/

Lăcaș uitat cu uși deschise



Un prag batrân și geamuri mari-
E-al nostru vechi lăcaș
Cu suflet viu, cu visuri mari
Pe care le-nvățași.

Le-am învățat și eu din cărți
Și el le va-nvăța,
Iar când vom fi apoi plecați
Uitării nu-l vom da.

Vom reveni din când în când
Pe pragu-i să mai stăm,
În bănci gravate de-amintiri
Cuminți să ne-așezăm.

Aceste geamuri , pragul vechi...
Rămân pentru noi toți
O alma mater,un ecou ,
Cu larg deschise porți!
22.09.2004
Imagine de pe: https://rajrony.files.wordpress.com

sâmbătă, 18 iunie 2011

Feerie

De pe neagra pleoap-a nopții cad bobițe de licoare,
Înșirate peste ierburi, peste flori amețitoare.
Zorii zilei se revarsă, învelind întreg pământul,
Gâzele își lasă somnul, cam alene-adie vântul...
Ici și colo se revarsă fire aurii din soare,
Ațâțând miresme multe și plăcut de-amețitoare.
În pădurea fermecată, printre ierburile fine,
Sub stejarii tari la brațe curg izvoare cristaline.
Ele șerpuiesc la vale peste pietrele-ascuțite,
Aruncând cu stropi de apă peste maluri adumbrite.
Raze podidesc pământul, desfăcând al nopții farmec
Și în codrul veselia se înprăștie năvalnic.
Marele concert începe : Printre diademe dese,
Ca un cor al unor genii se aud cântări de păsări.
Printre toate-un tril se cerne, te înfioară, te răsfață,
Prin imensitatea verde, dezvelind întreaga ceață.
E-al privighetorii cântec încărcat de gânduri multe
Ce dă spirit și culoare pân’ și ciompurilor mute.
Chiar și florile frumoase stau cu fețele spre dânsa.
E o delectare plină cu o artă întreprinsă!
Totul este ca-n poveste - plin de-o fastă armonie!
Orice suflet se mândrește cu-a pădurii feerie!
Martie 1999

Revelație

Ce splendoare-i astă lume
Când privești cu ochiul clar
Al splendorilor pojar
Ori când deslușești ce-ți spune!

Lucrurile ce le spune
Sunt aceleași pentru toți!
Te ajută, dacă poți
Justul preț al presupune.

Bate vântuleț văratec...
E atât de răbdător!
Bate calm, cutezător
Și atât de nebunatec!

Liniștea din poieniță
Nu o fură nimenea!
Fluturași de catifea
Florilor le dau guriță.

Flori frumoase, sclipitoare...
Cu obrajii către cer
Din privirea noastră cer,
Nu doar razele din soare!

Curcubee de miresme,
Scaldă respirația!
Sfânta-i revelația
În telurice lirisme!

Undeva, chiar nu departe,
Clipocește-un râuleț,
Simt al lui șuvoi semeț,
Valuri mici de pietre sparte.

Adunate laolaltă
Se compune-un elizeu!
Săruta-l-aș dulce eu,
Să îl văd și-n vis odata! 
August 2004

luni, 21 martie 2011

Flori de-argint


Cum tremură pământul
De valuri dezlegate,
De lumi neânchegate,
Când strâmtorat e gândul.

Stau șubrede cartiere
Pocite și-ncărcate
Cu mecanisme apte
De instincte și plăcere.

Dacă-n azil nebunii
Se bucură și cântă,
Cei ce rămân se-mplântă
În nebunia lumii.

Sărmanora le pare,
Că stau în libertate,
Că au putere și-alte
Idei imaginare!

De fapt e-un joc pe teme
Și ipocrite scheme,
Minusucule dileme,
Dar scumpe diademe.

Se-ntinde-a minții strună
Până pocnește tare,
Ducând globalizare,
Războiaiele dintr-una.

Iar peste toate aste
O boare de orgoliu
Mai pune semn de doliu,
Căci toate sunt nefaste.

Doar îngerii mai cântă
Din harpa efemeră,
Cu fină manieră,
Privesc... și iarăși cântă ...

Și de argint petale
Presoară deasupra-mi
Și simt cum cad pe suflet
Ca sfântă alinare...
2005